Discursul MAE la cea de-a 79-a sesiune a Adunării Generale a ONU

Discursul Ministrului Afacerilor Externe din Belarus, M. Ryzhenkov, la cea de-a 79-a sesiune a Adunării Generale a ONU (28 septembrie 2024, New York)

Dle președinte, stimați delegați, colegi,
Timp de 79 de ani, țările noastre s-au întâlnit în această sală pentru a-și prezenta adevărul, a împărtăși cele mai bune practici și a sprijini inițiative importante. Toate acestea sub motto-ul de a face lumea mai bună.

Dar devine lumea cu adevărat mai bună? Mai previzibilă, mai sigură, mai stabilă?
Există printre noi veterani care își amintesc de zilele în care platforma ONU juca un rol special în acest sens. Noi — cei mai tineri — îl știm, din păcate, doar din manuale.

Pe atunci — cu mulți ani în urmă — Carta ONU era ceva inviolabil, un adevărat garant al compromisului și al soluțiilor orientate spre viitor. Mulți oameni își aminteau încă de victimele și ororile celui de-al Doilea Război Mondial și nimeni nu dorea repetarea acelei tragedii teribile. Prin urmare, împreună, am format un instrument unic pentru soluționarea colectivă a litigiilor și consolidarea arhitecturii interacțiunii internaționale.

Da, după cum a arătat istoria, instrumentul nu este perfect în toate privințele. Nici noi toți nu suntem. Dar este de departe cel mai bun pe care lumea l-a avut înainte și îl are acum.
Nu toate problemele, chiar și cele în legătură cu care au existat decizii fără echivoc, au reușit să fie duse la îndeplinire, iar acestea sângerează până în ziua de azi. Palestina, de exemplu. Unde astăzi este declanșată o adevărată catastrofă umanitară și mor zeci de mii de civili.

Dar acest lucru nu diminuează realizările secolului trecut. Sistemul colonial s-a prăbușit. Multe națiuni au obținut dreptul la dezvoltare independentă. Au apărut puncte de creștere economică, industrială și financiară pe toate continentele. Regiuni întregi au început să iasă din umbra foametei și a epidemiilor.
Operațiunile ONU de menținere a păcii au fost capabile să prevină conflictele sângeroase sau să contribuie la încheierea lor. Culoarea albastră a ONU a fost prezentă peste tot, oriunde problemele au fost abordate cu succes pentru dezvoltare.

Dar ce s-a întâmplat astăzi? De ce a fost nevoie să creăm un Grup de prieteni pentru apărarea Cartei ONU? De ce suntem obligați astăzi să apărăm un document care are deja cea mai înaltă autoritate juridică pentru toți? De ce nu putem utiliza pe deplin setul de instrumente al ONU pentru a face ordine în lume?

Răspunsul este evident. Deoarece o serie de țări nu respectă normele prevăzute de Cartă. Și nici nu intenționează să o facă. Pentru că, pentru ele, a trăi în conformitate cu dreptul internațional seamănă cu un declin lent.

Da, la această tribună, toată lumea și ei, printre alții, amintesc de Cartă. Cu toate acestea, nu în termeni universali, ci doar în raport cu propriile interese și pretenții egoiste. Și adesea în raport cu alții. Vă reamintesc că legea universală a ONU oferă tuturor, fără excepție, drepturi egale la dezvoltare și acces egal și nediscriminatoriu la bunuri, tehnologii și resurse comune.
Dar este această abordare acceptabilă pentru Occident? Evident că nu.

Principalul lor interes este să își mențină dominația pe planetă și să asigure bunăstarea elitelor lor. În acest scop, națiuni întregi și resurse sunt exploatate, iar dezvoltarea restului lumii este împiedicată. Pretutindeni se aplică principiul vechi ca lumea „dezbină și cucerește”, care, de fapt, stă la baza tuturor conflictelor militare din zilele noastre.
Toate principiile ONU sunt relegate pe cel mai îndepărtat „raft” atunci când vine vorba de așa-numitele „interese vitale” ale SUA și ale sateliților săi.

Dar dacă un stat îndrăznește să urmeze o politică în interesul poporului său sau încearcă să scape de jugul gestionării externe a resurselor sale, Occidentul reamintește toate convențiile, paragrafele și cele mai nesemnificative note de subsol la acestea.

Și principalul lucru este că întregul set de sancțiuni și presiuni ilegale este aplicat apostatului. Aceasta este natura tuturor așa-numitelor revoluții colorate, care duc doar la suferință și tulburare pentru oamenii obișnuiți. Aceasta este calea Occidentului. Aceasta este rețeta lor pentru o lume nouă. Această rețetă, apropo, este abundent „condimentată” cu arme NATO.

Gândiți-vă la aceasta! Astăzi, aproximativ 40 de țări cu o populație de două miliarde și jumătate de locuitori se află sub măsurile restrictive unilaterale ilegale ale Statelor Unite și ale Uniunii Europene. Multe trăiesc în astfel de condiții de zeci de ani, iar Cuba, iubitoare de libertate, de mai bine de o jumătate de secol.

Acest instrument încalcă flagrant secțiuni întregi ale dreptului internațional și Carta ONU. Acesta încetinește în mod ilegal dezvoltarea durabilă, subminează securitatea alimentară și energetică, restricționează accesul la piețele mondiale și încalcă dreptul la libera circulație.
De asemenea, se răsfrânge asupra oamenilor obișnuiți din țările inițiatoare. Vedem oameni din țările UE învecinate care se plâng de creșterea continuă a prețurilor la energie și alimente și de tulburări sociale.

Deci, care este rezultatul final? Astăzi, din punctul de vedere al Occidentului colectiv — informații preluate din surse americane — 72% din populația lumii trăiește în ceea ce ei numesc „autocrații”. În urmă cu 20 de ani, această cifră, conform propriilor lor estimări, era de 46%. Așadar, are succes politica Occidentului de a forța comunitatea mondială să trăiască conform tiparelor sale? Răspunsul este evident. Evident că nu.

În principiu, este clară și tendința: țările libere din Sudul global nu acceptă sancțiuni, interferențe în afacerile lor interne și „democratizarea” care le este impusă. Ele doresc să se dezvolte pe baza propriilor tradiții istorice, a înțelegerii lor a lumii și, cel mai important, în interesul popoarelor lor.

Și astăzi este deja Majoritatea Globală, în adâncurile căreia se nasc noi idei și proiecte. Apropo, exclusiv pașnice, în interesul întregii comunități mondiale, și nu împotriva nimănui. Acestea sunt inițiativele chineze — „O centură, un drum” și inițiativa de dezvoltare globală prezentată de președintele Chinei, Xi Jinping, inițiative în domeniul securității globale și al civilizației globale. Aceasta este ideea ruso-belarusă a Cartei diversității și multipolarității în secolul XXI. Aceasta este inițiativa indiană a summiturilor „Vocea Sudului Global” și multe altele.

Într-o măsură mai mare sau mai mică, toate aceste proiecte vizează formarea unei comunități internaționale a destinului comun al întregii planete, și nu a destinului așa-numitului „miliard de aur”.
Avem, până la urmă, o singură planetă, deși în toată diversitatea ei, care ne îmbogățește pe toți.

Aceasta este și calea noastră. Calea președintelui nostru Alexandr Lukașenko și a poporului nostru. Se bazează pe respect, încredere, sinceritate, fiabilitate și responsabilitate. Apropo, Belarus a răspuns cu deschidere la ultimul pachet de sancțiuni ilegale și a anulat unilateral regimul de vize pentru cetățenii tuturor țărilor UE. Mii de cetățeni ai UE au profitat deja de acest lucru, au vizitat țara noastră și nu au fost dezamăgiți, și nu au văzut dictatura nicăieri.

Dacă astăzi am avea mai multă încredere în ONU, majoritatea inițiativelor de pace la nivel mondial s-ar naște și s-ar dezvolta în cadrul Organizației, nu în afara ei. Iar lumea nu ar fi amenințată cu o nouă divizare în blocuri politice și economice.
Câteva cuvinte despre potențialul de conflict de pe planetă. Un pic neobișnuit.

Suntem cu toții obișnuiți cu piese de ficțiune de mâna a treia și videoclipuri pe youtube. Rapide și complet inutile. Suntem obișnuiți cu acest stil necomplicat de a primi informații, ceea ce ne face să uităm adevărurile pe care le-au prescris mulți scriitori și umaniști celebri.
În acest sens, mă voi referi în mod deliberat la trei scriitori occidentali, unul englez și doi americani, pentru a trasa unele paralele cu evenimentele contemporane.

În primul caz — un citat din lucrarea „Kings and Cabbages” a favoritului tuturor, O. Henry, de acum 100 de ani: „Micile națiuni de operetă se amuză cu jocul de guvernare, până când, într-o zi, o navă de război tăcută apare în apele lor și le spune: nu stricați jucăriile!”.
Nava americană …

În al doilea caz, îl voi aminti pe Graham Greene, acum 70 de ani, cu al său „The Quiet American” în persoana unui ofițer CIA sub acoperirea Ambasadei SUA în Vietnam, care căuta o a treia forță pentru a organiza o lovitură de stat în acest stat printr-o serie de atacuri teroriste și a aduce la putere forțe loiale Americii.

Și, în cele din urmă, îl voi menționa pe Kurt Vonnegut, în urmă cu aproximativ 50 de ani, „Omul fără țară”, care nu putea înțelege de ce SUA și Marea Britanie au trebuit să bombardeze orașul Dresda chiar la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când totul era deja clar, îngropând sub dărâmături mai mult de o sută de mii de bătrâni, copii și femei. Știm asta — pentru descurajarea viitoare. Trei exemple.
Foarte asemănătoare cu ceea ce vedem astăzi în multe locuri din lume. Și a treia forță, și provocări, și o navă americană condiționată, doar că mai mare, și nu doar una.

Tocmai de aceea, avem nevoie de o organizație internațională universală puternică și imparțială, capabilă să garanteze un echilibru în lume, în care nicio țară sau bloc de țări să nu poată subjuga instrumentele ONU în funcție de propriul egoism și în detrimentul majorității internaționale.
O organizație puternică nu ar permite Ucrainei să lupte astăzi până la „ultimul ucrainean” pentru a mulțumi capitalul transnațional și în interesul colectiv al Occidentului.

Și dacă toți, la fel ca vecinul Belarus, ar fi conștienți de ceea ce se întâmplă cu adevărat în zona de conflict și de ceea ce amenință aceasta, și ar dori cu adevărat să oprească confruntarea sângeroasă dintre cele două popoare frățești, Ucraina ar fi fost de mult timp alături de Rusia nu pe câmpul de luptă, ci la masa negocierilor pașnice. În acest context, inițiative precum Planul de pace Brazilia-China sunt foarte oportune. Cu toate acestea, niciun proiect nu va reuși fără participarea Rusiei. Nu poate exista o nouă arhitectură de securitate în regiunea noastră fără participarea Belarusului.

Între timp NATO continuă să își dezvolte potențialul militar la frontierele noastre vestice. Zeci de mii de soldați și mii de echipamente. Ne temem serios că „jocul” ar putea scăpa de sub control și ar putea duce la escaladarea conflictului la scară regională și chiar globală, cu consecințe catastrofale pentru toți. Există suficiente arme nucleare în Europa. Prin urmare, escaladarea tensiunii este o cale directă către cel de-al treilea război mondial.
În urmă cu 10 ani, Minsk a fost locul de desfășurare a unor negocieri eficiente pentru soluționarea conflictului din Ucraina.

Încă ne oferim eforturile de menținere a păcii, deoarece cunoaștem și înțelegem rușii și ucrainenii mai bine decât oricine altcineva. Și vom face tot ce ne stă în putință pentru a obține pacea pe pământul ucrainean îndelung suferind. Noi suntem cei mai interesați de acest lucru!

Și pentru informații generale. Peste 250.000 de ucraineni au traversat granița noastră cu UE numai de la începutul conflictului din Belarus. Recent — 12-15 mii pe lună. Acestea sunt cifre oficiale de la Serviciul de Frontieră. Acesta este modul în care oamenii fug astăzi din Europa prosperă. Ei fug, evident, nu către „agresori”.
Apropo, acest număr este de multe ori mai mare decât numărul de refugiați care trec frontiera noastră în UE.

„Împingerea” nerușinată a migranților către Belarus este o altă pagină murdară în cartea «democrației» europene. Astfel, la frontiera noastră cu UE, militarii unor țări din Uniunea Europeană bat și torturează cu impunitate mii de refugiați din Asia, Africa și Orientul Mijlociu. Zeci dintre ei sunt uciși, lucru care, de altfel, este înregistrat de surse internaționale independente. Mulți au fost încredințați pământului chiar și fără date personale. Nu există niciunul.

Apropo, Consiliul Europei a condamnat foarte recent și fără echivoc astfel de acțiuni. În plus, a criticat noua lege poloneză care extinde domeniul de utilizare legală a armelor de foc de către personalul militar polonez împotriva refugiaților.

Acesta este modul în care „Europa luminată” îi primește pe cei care fug de ororile și tulburările care au rezultat din politicile și interferența Occidentului colectiv în afacerile suverane ale țărilor străine.
Abuzul asupra refugiaților este o încălcare flagrantă a Convenției ONU din 1951 privind statutul refugiaților. Am documentat toate faptele în detaliu și le vom trimite în curând autorităților internaționale competente. Deși aceste autorități ar fi trebuit să se ocupe ele însele de această problemă cu mult timp în urmă.

Prin urmare, suntem preocupați de modul în care vedem noi calea de consolidare a fundamentelor ONU.
În primul rând. ONU trebuie să se elibereze de dictaturile statelor individuale care suferă de permisivitate și de propriul lor excepționalism. ONU este noi toți.
Membrii Secretariatului trebuie să își amintească faptul că, atunci când devin membri ai personalului ONU, lucrează în interesul întregii Organizații, nu în beneficiul țărilor lor de naționalitate, și, prin urmare, au datoria de a fi obiectivi, imparțiali și independenți.

În al doilea rând. Organizația trebuie să lucreze în sprijinul proceselor regionale, deoarece regionalismul este o realitate cheie a zilelor noastre. Asistăm la consolidarea constantă a proceselor de integrare regională în diferite colțuri ale lumii. Asociațiile țărilor din Majoritatea Globală iau amploare în activitățile lor. Acestea sunt BRICS, SCO, CSI, EAEU, Uniunea Africană, ASEAN și multe altele. De ce — am spus deja mai sus. ONU trebuie să fie „încorporată” în aceste procese, contribuind la dezvoltarea și interfața lor.

În al treilea rând. Anul trecut, țările occidentale au organizat o campanie murdară pentru a împiedica Belarusul să fie ales ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate.
Le-a fost foarte frică de vocea noastră sinceră în acest organism. Cu toate acestea, chiar și în afara Consiliului, vom vorbi direct și deschis despre întreaga gamă de probleme mondiale. În plus, vom continua să milităm pentru o reformă corectă a Consiliului de Securitate, deoarece vocea țărilor majorității globale din Consiliu este și vocea noastră.

Prin urmare, credem că nevoia urgentă a zilei este de a reforma Consiliul de Securitate al ONU în detrimentul marilor țări în curs de dezvoltare din Asia, Africa și America Latină. Aceste țări sunt în prima linie a problemelor globale majore. Ele știu cel mai bine cum să rezolve războaiele și conflictele din lumea în curs de dezvoltare. Iar ponderea lor în afacerile mondiale este astăzi mult mai mare decât era în urmă cu 80 de ani.

În al patrulea rând. Organizația Națiunilor Unite trebuie să își spună cuvântul de principiu cu privire la inacceptabilitatea măsurilor unilaterale. Avem dreptul să așteptăm de la Organizație evaluări serioase și obiective ale impactului negativ al sancțiunilor asupra proceselor de dezvoltare durabilă, care ne preocupă atât de mult. În plus, considerăm necesară sistematizarea activității Organizației Națiunilor Unite de combatere a sancțiunilor ilegale.

Toate aceste cazuri ar trebui să facă obiectul unei evaluări obiective bazate pe principii.
În al cincilea rând. Este necesar să folosim Organizația Națiunilor Unite ca o platformă pentru abordarea eficientă a amenințărilor transnaționale în continuă creștere.
Belarus a fost întotdeauna angajat în favoarea unei abordări colective pentru rezolvarea problemelor globale comune. Migrația, pandemiile, dezastrele naturale, traficul de persoane, foametea și multe altele.

În spatele pereților acestei încăperi există un cronometru care numără în timp real sumele cheltuite pentru armament. Trilioane de dolari! Asta este exact ceea ce știe ONU.
Lăsați țările din „miliardul de aur” să direcționeze aceste trilioane nu pentru a declanșa și alimenta următoarele războaie și conflicte, ci pentru a rezolva probleme umane vitale.

Multe probleme globale ar fi astfel rezolvate imediat. ONU va obține resursele pentru dezvoltare care sunt atât de necesare astăzi, care lipsesc în mod constant, donatorii nu au bani, iar lumea va vedea în sfârșit dorința celor care se numesc hegemoni de a fi responsabili pentru rezolvarea, nu pentru crearea problemelor globale.

 Și, de asemenea, ONU ar trebui să fie vocea statelor și să nu fie diluată de diverse structuri non-statale. La urma urmei, statele membre sunt cele care iau decizii în cadrul Organizației care afectează soarta tuturor oamenilor de pe planetă și sunt pe deplin responsabile pentru punerea lor în aplicare.
Dle președinte,
Acest an este foarte important pentru Republica Belarus. Chiar recent, am sărbătorit cea de-a 80-a aniversare a eliberării de invadatorii naziști.

Această dată a devenit punctul de plecare al unei noi istorii a țării — pașnică și constructivă. Suntem mândri de faptul că am creat un stat orientat social, în care grija pentru individ este prioritatea principală a politicii naționale.
Anul viitor, vom sărbători cu toții cea de-a 80-a aniversare a înființării Organizației Națiunilor Unite. Cu ce va aborda lumea această dată importantă? În certuri și conflicte?

Acesta este motivul pentru care președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, a înaintat inițiativa de a organiza un dialog global privind securitatea. Apropo, aceasta este foarte mult în conformitate cu toate inițiativele despre care mulți reprezentanți ai statelor membre ale ONU au vorbit astăzi și ieri în această sală.

Și vom continua să batem la ușile „păcii și creației”, „securității și dezvoltării”.
Începând de anul trecut, organizăm la Minsk o conferință internațională reprezentativă privind securitatea eurasiatică, care este menită să consolideze procesele politice, economice și de altă natură din Marea Eurasie în interesul statelor și popoarelor sale. Anul acesta va avea loc pe 31 octombrie. Invităm pe toată lumea.

Trebuie să umplem din nou plămânii Organizației Națiunilor Unite cu spiritul de la San Francisco, care a dat viață Organizației noastre.

Suntem convinși că acest lucru este vital astăzi. Este necesar în interesul tuturor oamenilor din lume.
Vă mulțumim pentru atenție.

Versiunea tipărită