Discursul Ministrului S.Aleinik la conferința “Securitatea eurasiatică: realitate și perspective într-o lume în transformare”

Stimați participanți la conferință, stimați colegi, doamnelor și domnilor!

Sunt sincer încântat să încep oficial lucrările conferinței noastre, deși, judecând după dialogul aprins înainte de reuniune, este evident că ați discutat încă de dimineață despre subiectul superimportant al perspectivelor securității eurasiatice. Iar acest lucru nu face decât să confirme faptul că această problemă nu numai că ne privește pe toți, dar este, de fapt, existențială pentru regiunea noastră din Eurasia Mare și pentru întreaga lume.

Conștientizarea comună a acestui fapt este deja începutul unificator al conferinței noastre. Fie ca aceasta să fie prima cărămidă din fundația securității eurasiatice și sper că, în timp, vom putea să le găsim și să le construim pe toate celelalte prin eforturile noastre comune.

Șeful statului nu întâmplător a evidențiat ospitalitatea, prietenia și pașnicia pământului belarus. Cred că toate acestea reprezintă condiții prealabile importante pentru reuniuni ca a noastră.

Ne-am întâlnit deja de mai multe ori într-un format similar în cadrul platformei de dialog de la Minsk, discutând despre securitatea europeană. Mai întâi am încercat să găsim o formulă de securitate pentru toți. Apoi am discutat despre cum să ne îndepărtăm de marginea abisului. Din nefericire, speranțele noastre de mai bine nu s-au realizat. Cele mai sumbre prognoze s-au adeverit.

Pe continentul european, care a trecut prin două războaie mondiale, ne confruntăm din nou cu un conflict sângeros. Perspectivele pentru alte focare de conflict în diferite regiuni ale lumii sunt în creștere. Iar acest lucru, oricât de cinic ar părea, devine un lucru obișnuit. Acum, de fapt, întreaga lume se confruntă cu sarcina de a rezista și de a nu păși în abisul distrugerii reciproce asigurate. Până acum, ne deplasăm cu încredere în această direcție de-a lungul așa-numitei “scări a escaladării”.

Foarte mulți și de ambele părți se întreabă: de ce lecțiile celor două războaie mondiale nu au reușit să protejeze continentul nostru de actualul grad extrem de confruntare și neîncredere reciprocă? De ce nu au funcționat numeroasele mecanisme de siguranță care au fost dezvoltate cu atâta efort și perseverență de către predecesorii noștri în anii 1970, 1980 și la începutul anilor 1990?

Multe s-au spus pe acest subiect și multe exemplare au fost sparte. În opinia noastră, și acest lucru este evident pentru mulți dintre cei care se află în această sală, cauza situației actuale este modelul de securitate centrat pe NATO pentru câțiva aleși, pe care Occidentul l-a promovat și continuă să îl promoveze. Acest lucru nu înseamnă că vom folosi această tribună astăzi pentru a face acuzații generalizate. Nicidecum. Scopul nostru este o discuție sinceră și incluzivă. Și acesta este punctul nostru de vedere.

Anume această abordare a blocului occidental a fost cea care a împiedicat OSCE să devină o structură care ar fi putut contribui la construirea unui spațiu comun de securitate de la Vancouver la Vladivostok. Occidentul de altfel nu i-a permis să devină o organizație internațională deplină. Iar acum, în loc de o platformă de discuții serioase despre chestiuni legate de război și pace, aceasta este pur și simplu transformată într-un model de “ordine bazată pe reguli”.

Ce auzim acum de la multe dintre aceste țări? Se pretinde că nu este nevoie de nicio discuție despre securitate. Este necesar doar, uitând originile conflictelor actuale, să sacrificăm totul pentru a învinge Rusia. Este necesar să forțăm Rusia să se supună “regulilor” occidentale. Ei bine, și Belarusul, în același timp, ca aliat al acesteia. La fel și toate celelalte țări.

Trebuie recunoscut faptul că securitatea europeană nu există astăzi nici ca un fapt, nici ca un sistem. Membrii NATO consideră că se află sub umbrela alianței lor. O alianță care ignoră toate celelalte structuri și mecanisme care ar putea asigura o securitate comună pentru toți. Și nu numai că le ignoră, dar încearcă să le reducă eficiența. Putem simți acest lucru pe exemplul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă.

Ce ar trebui să facă restul țărilor europene și, în general, țările din Eurasia, care au preocupări serioase și bine întemeiate în materie de securitate? Probabil să consolideze organizațiile internaționale existente și să formeze altele noi. Cum ar fi UEE, OSC, BRICS, CSTO, CICA. Aici vedem exemple de o nouă generație de organizații care funcționează pe principii echitabile.

Centrismul occidental aparține trecutului. Multipolaritatea și policentrismul îi iau locul. Majoritatea țărilor lumii sunt în favoarea unei diversități de căi de dezvoltare și doresc ca alegerile lor să fie respectate, în loc să li se impună principii străine.

Iar Eurasia ocupă un loc cheie în acest proces.

Dacă va fi posibilă unirea celor care înțeleg că viitorul constă în interconectivitatea eurasiatică bazată pe un sistem de securitate comun, legături economice durabile, energie și coridoare de transport și logistică, atunci toți vor avea de câștigat.

Nu trebuie să reinventăm roata și să inventăm noi principii de securitate și coexistență pașnică pentru noi înșine. Acestea sunt stipulate în Carta ONU, în Actul final de la Helsinki și în alte documente ale OSCE, în care se enunță în mod clar principiul indivizibilității securității.

Da, nu a funcționat în Europa. În mare parte pentru că unii jucători au decis să încalce flagrant acest lucru și să își consolideze propria securitate în detrimentul altora. Pe principiul, așa cum spun ei, “o grădină înflorită în mijlocul junglei”. Acest lucru a dus la consecințe catastrofale complet logice.

În Eurasia înțeleg și apreciază mult mai bine importanța acestui principiu al indivizibilității securității.

Există un mai mare respect pentru dreptul internațional, pentru specificitățile naționale, religioase și culturale ale fiecăruia.

Aceasta este cea mai importantă bază care poate fi pusă pentru formarea unui spațiu armonios de securitate comună.

Belarus a salutat și a sprijinit inițiativele menite să consolideze procesele de integrare în Eurasia, deși în condițiile actuale este dificil de prevăzut evoluția lor ulterioară.

În plus, în speranța de a ajunge la compromisuri, am propus, bazându-ne pe experiența negocierii Cartei ONU, să lansăm un dialog global privind securitatea în spiritul San Francisco. În fond, la acea conferință, statele au reușit să lase deoparte divergențele și să se așeze la masa negocierilor în numele idealurilor comune și al coexistenței pașnice între națiuni.

Dacă Occidentul nu este acum pregătit să vorbească despre securitatea comună, ci doar despre propria securitate, presupunem că un astfel de moment va veni mai devreme sau mai târziu. Și nimeni nu are astăzi rețete gata făcute pentru formarea unui model de securitate eurasiatică. Dar aceasta și este sarcina acestei conferințe — de a propune, dacă nu un concept, atunci cel puțin elemente și schițe ale acestui model care ar putea fi folosite de politicieni în viitor.

Iată câteva componente la care sugerez să ne gândim.

Prima. Am formulat deja ideea de a pregăti “Carta diversității pentru secolul XXI”. Țările eurasiatice și chiar mai larg — țările din estul și sudul lumii de fapt, majoritatea globală — ar putea elabora în mod deschis și transparent un astfel de document, care ar stabili principiile pentru construirea unei ordini mondiale echitabile și ar reflecta faptul diversității civilizațiilor. Țările occidentale ar putea, de asemenea, să devină participante la acest proces.

A doua. Trebuie să ne gândim foarte serios la cum să stopăm scara escaladării, care a distrus aproape complet încrederea reciprocă. Este necesar dialogul. Ca etapă a viitorului proces global, ar trebui să se dezvolte dialogul între țările din spațiul eurasiatic, utilizând toate formatele de comunicare interstatală, inclusiv platformele organizațiilor internaționale și ale asociațiilor de integrare. Nu trebuie să uităm de OSCE, care, în ciuda tuturor neajunsurilor sale, este un element integrant al sistemului de securitate european și, în consecință, eurasiatic.

A treia decurge din a doua. Cu toții trebuie să depunem eforturi pentru a ajunge la un summit serios al șefilor de stat din spațiul eurasiatic pentru a discuta despre viitoarea arhitectură de securitate eurasiatică. O arhitectură care ar asigura o pace durabilă pe marele nostru continent comun, pacea necesară pentru progresul, crearea și dezvoltarea durabilă a țărilor și popoarelor.

Sper că ideile dezvoltate în timpul conferinței noastre nu vor rămâne doar în cadrul acesteia, ci vor fi dezvoltate în continuare. Iar formatul acestei conferințe, dacă va fi necesar, va fi continuat și ne vom întâlni din nou în cadrul platformei de dialog de la Minsk anul viitor.

Vă doresc tuturor succese în activitatea conferinței! Vă mulțumesc!

Versiunea tipărită